Comori săsești ascunse în inima Transilvaniei

În inima Transilvaniei, pe o arie de doar câteva zeci de kilometri pătrați, există cinci localități-comori de tradiții medievale, arhitectură săsească, istorie și ospitalitate. Valorile nealterate ale comunităților transilvănene pot fi regăsite în tihnă într-un tur de câteva zile, care vă oferă tot ce vă puteți dori: cazare cum nu s-a mai văzut, istorie bine conservată, arhitectură tradițional germană, mâncare bio gustoasă și modalități inedite și variate de petrecere a timpului liber. Sunt satele noastre preferate din zona Târnavei!

Alma Vii, locul unde fiecare casă își scrie istoria

În negura anilor 1200, hoardele mongole comandate de Kadan și Batu Han, nepoții favoriții ai lui Ginghis Han, se pregăteau să dea foc Europei Centrale. Într-un cătun minuscul din sudul Transilvaniei, frumoasa săsoaică Alma a strâns în jurul său bărbații și femeile din cele 10 familii alături de care trăia și s-a luptat îndârjit cu invadatorii. Cronica nu menționează ce s-a întâmplat cu Alma și cu tovarășii ei de război, dar satul s-a numit de atunci Alma Vii. Pe dealul unde Alma a înfruntat mongolii a fost construită, după câteva zeci de ani, o mică biserică.
Astăzi, după plecarea masivă a sașilor în anii ‘90, de gloria trecută mai amintesc cele 200 de case trainice, înșirate pe străzi late, umbrite de pomi fructiferi. În acestea trăiesc doar 390 de suflete, la paritate și în bună pace, romi și români.

Arhitectura tradițională bine păstrată (fiecare faţadă este decorată cu emblema familiei sau cu o zicală şi cu o dată amintind de un eveniment din istoria clădirii), biserica fortificată, precum și peisajul magnific au devenit în ultimii ani un magnet pentru turiștii dornici să descopere o latură necomercială, mai puțin cunoscută, a Transilvaniei.

Biertan, picnic în curtea cetății aflată în patrimoniul UNESCO

Pentru turiștii doritori de drumeții pe dealurile domoale ale Transilvaniei, Alma Vii poate fi punctul de plecare al unei excursii de jumătate de zi, prin Richiș, spre o altă bijuterie săsească – Biertanul, localitate intrată în patrimoniul mondial al UNESCO.

Biertan a fost un important centru ecleziastic, găzduind aproape trei secole scaunul Episcopiei Luterane (cunoscută și ca Episcopatul Săsesc). Biserica în stil gotic târziu a fost construită în urmă cu șase veacuri, pe locul unde existase o altă biserică, mai mică. Când străbateți Biertanul, nu are cum să vă scape organizarea urbanistică a localității în stil francon, cu șiruri de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță biserica-cetate.
Pentru istoria românilor, localitatea punctează prin faptul că aici a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual invocat pentru a dovedi prezența unei populații creștine vorbitoare de limba latină în regiunea Daciei secolului al IV-lea.

Copșa Mare - mijlocul Țării Vinului

La mai puțin de trei kilometri de Biertan se află o altă nestemată turistică a Transilvaniei rurale, localitatea Copșa Mare. Vestiți mai ales pentru faptul că stăpâneau cele mai întinse și cunoscute plantații viticole din Țara Vinului, locuitorii din medievala Copșa Mare s-au supărat că vecinii din Biertan construiseră o mare biserică. Ca urmare, au ridicat la rândul lor o biserică și mai mare, care poate fi vizitată și în prezent – Dacă sunteți saturați deja de vizite în biserici fortificate, Copșa Mare punctează decisiv și printr-o ofertă bogată de turism ecologic. După plac, puteți participa la excursii pe biciclete, la ore călărie, la exotice vânători de trufe sau la diverse drumeții. De asemenea, se pot întreprinde vizite în gospodăriile tradiționale.

Cazare la Conac și suc de mere bio la Mălâncrav

La un deal distantă de Copșa Mare (adică peste opt kilometri) se află exemplul de succes al reconstrucției Transilvaniei rurale, Mălâncravul. Și aici există obișnuita biserică evanghelică fortificată a unui sat săsesc respectabil (construită pe ruinele unei bazilici romane), celebră prin pictura sa murală.
Dincolo de istorie, Mălâncravul impresionează prin faptul că este un sat plin de viață, cu peste 1.000 de locuitori, din care care 200 sunt copii. Cele peste 180 de proiecte puse în aplicare de fundaţia patronată de Prinţul Charles au generat o economie rural-turistică efervescentă. Conacul Apafi a fost restaurat și transformat în casă de oaspeți. Un destin similar l-au avut și patru case părăsite achiziționate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust. Cei peste 1.000 de turiști care înoptează anual în aceste spații au parte de mese copioase tradiționale, cu tot felul de ciorbe, tocane și o gamă variată de brânzeturi făcute în casă. Livada de meri și peri din localitate a fost cumpărată de aceeași fundație, producția de fructe pe cele peste 50 de hectare fiind vândută direct sau transformată în suc de fructe organic.

Tabere de arhitectură eco la Meșendorf
Un ultim giuvaer săsesc al Transilvaniei ascunse este Meșendorful, cu o biserică deosebită, în stil gotic timpuriu. Arhitectura tradițională rurală a zonei este considerată un exemplu de construcție ecologică, astfel încât sătucul săsesc a devenit gazdă pentru tabere destinate viitorilor arhitecți, plictisiți de cenușiul betoanelor moderne.

Fiecare dintre aceste cinci sate săsești, cu istoria, cetățile și prezentul lor, reprezintă fețele unei „altfel” de Transilvanii,  puțin explorată, bine ascunsă printre dealurile Târnavelor. Singura undă de tristețe pe care o ai în suflet după un astfel de periplu este că, exceptând Mălâncravul, populația acestor localități a scăzut masiv după exodul sașilor de acum două decenii. Câteva cuvinte în asprul dialect saksesch ar însufleți locurile.

Cele cinci sate sunt locul ideal pentru hike și bike între cetăți: http://www.reky-travel.de/bike-si-hike-intre-cetati/ .