Paștele în Transilvania contopește tradițiile a patru biserici creștine

Situată la confluența a patru mari biserici creștine, cu rituri și tradiții bine individualizate, Transilvania este un mozaic multicultural al obiceiurilor de Paște. Comunitățile romano-catolice, ortodoxe, greco-catolice și reformate, care conviețuiesc în bună pace în aceleași localități, vin cu propriile obiceiuri și simboluri pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Toate aceste ritualuri se adăugă tradițiilor precreștine de primăvară, apreciate de transilvăneni.

Stropitul, obiceiul aristocraților exilați la sate

Mersul cu udatul a devenit un obicei în aproape toate comunitățile rurale transilvănene, chiar dacă inițial a fost întâlnit doar la populațiile de limbă maghiară sau germană. Etnografii susțin că stropitul sau udatul exista și în rândul nobililor transilvăneni. Această tradiție amintește de gestul evreilor care i-au stropit cu apă pe adepții lui Iisus care veneau cu vestea Învierii.

Apa folosită în trecut a fost înlocuită însă acum cu parfum sau cu apă de colonie. Stropitul este un motiv de mare bucurie pentru băieții care se strâng în grupuri pentru a merge pe la casele fetelor. Aici, îi întrebă pe părinții acestora dacă primesc cu udatul: „Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi dați voie să o stropesc?”

După ce udă toate fetele din casă, băieții sunt recompensați cu ouă roșii și cu prăjituri. În comunitățile catolice germane, atât bărbații căsătoriți, cât și băieții stropesc femeile și fetele care le sunt rude sau prietene. Udatul este un simbol al bunăstării din anul respectiv.  

Prinsul verilor și veruțelor în Mărginime

Prinsul Verilor și al Veruțelor era, în trecut, un obicei al tuturor satelor din Mărginimea Sibiului.În zilele noastre, acest obicei este limitat la doar câteva localități din zonă. În esență, Prinsul Verilor și al Veruțelor este un ritual caracteristic Postului Paștelui, este marcheză trecerea de la copilărie la adolescență. Într-una din variante, copiii de 10 -14 ani vin cu o farfurioară cu grâu dulce pe care îl împart rostind câteva versuri. În urma acestui gest, ei devin „veri” sau „verișoare”. În alte variante, ritualul se desfășoară în casă, în cimitir, în grădină, în jurul unui brad împodobit sau al unui pom care înfloreşte şi rodeşte. Pot participa doar doi copii sau grupuri de 10-12 băieți și fete, care rostesc un fel de legământ de rudenie.

Mironosițele de la Înviere

Cuvânt cu înțelesul alterat de-a lungul timpului, termenul de „mironosițe” desemnează femeile evlavioase care au asistat plângând la nedreptatea săvârșită prin răstignirea lui Iisus Hristos, după care s-au dus la mormântul sfânt, ca să ungă cu mir trupul acestuia, înfășurat în pânză albă.

Obiceiul Mironosițelor mai există în câteva localități din Mărginime (Rod, Săliște), întruchipând, după Sfânta Liturghie, o scenetă din noaptea Învierii. După ce merg plângând la mormântul Domnului, mironosițele se întâlnesc cu îngerul vestitor al minunii. Sceneta este interpretată de fete de 10-12 ani și de câțiva băieți în rolurile soldatului, arhiereului, îngerului și al lui Iisus. 

Parastasul Junilor” de la Șcheii Brașovului

Duminica Floriilor este prilej de pomenire pentru toți junii trecuți în registrele comunității din Șcheii Brașovului. Toate cele șapte grupuri de Juni - Tineri, Bătrâni, Albiori, Roşiori, Dorobanţi, Curcani şi Braşovecheni – merg la cele două biserici din localitate pentru a participa la „Parastasul Junilor”, când sunt pomeniți junii morți.

De asemenea, fiecare zi din Săptămâna Luminată este prilej pentru alte obiceiuri. Lista junilor tineri este citită de preot după Liturghia din ziua de Paști, după care noii juni primesc însemnele binecuvântate (steagul, lentele, rujile și buzduganele).

Brazi la porțile fetelor

În sâmbăta dinaintea Paștelui, băieții din satele transilvănene împodobesc brazi sau crenguțe de brad cu ornamente făcute din panglici colorate. După apusul soarelui, flăcăii se strecoară în curțile fetelor care trebuie să se mărite și agață brazii împodobiți sau crenguțele la poartă. Frumoasele satului se aleg astfel cu zeci de crenguțe legate de porți. Potrivit tradiției, fetele pândesc întreaga noapte la ferestre, pentru a afla astfel cine sunt flăcăii care merită recompensați a doua zi, când vin la ele cu udatul.

Indiferent de locul din Translvania în care vă aflați, în preajma Paștelui sau după marea sărbătoare, fiecare comunitate vă va surprinde cu obiceiurile sale, păstrate nealterate de-a lungul veacurilor.